11 aug.

By: admin

MODIFICĂRI RADICALE ADUSE LEGII MĂRCILOR

Aderarea României la Uniunea Europeană în anul 2007 a adus cu sine și obligativitatea de aliniere a legistației naționale cu cea comunitară. Iar acest lucru vizează inclusiv domeniul proprietătii intelectuale unde, prin Directiva (EU) 2015/2436 s-a stabilit ca toate țările membre să o implementeze până la data de 14.01.2019.

La data de 02.07.2020, Comisia Europeană anunța printr-un comunicat de presa că România a rămas singura țară din Uniunea Europeană care nu a implementat Directiva mentionata mai sus. Pe cale de consecință, proiectul de lege (inițiat în anul 2018 și ținut în standby până în luna iulie a.c.) a intrat urgent în procedura accelerată și (fără alte consultări suplimentare cu părțile implicate) în 10 zile s-a publicat in Monitorul Oficial deja faimoasa Lege 112/2020 ale cărei efecte juridice nu sunt deloc de neglijat. Data de 13 iulie 2020 reprezintă momentul în care Legea nr. 84/1998 – Legea mărcilor și indicatiilor geografice a suferit modificări esențiale care pot afecta grav interesele titularilor de mărci înregistrate.

Proprietarii de mărci trebuie să verifice urgent certificatul de înregistrare primit de la OSIM și, dacă marca a fost înregistrată pe descrierea unei clase (adică s-a înregistrat generic toată clasa), trebuie să depună până cel tarziu la data de 30 Septembrie 2020 o declarație la OSIM, cu indicarea exacta a produselor/serviciilor pe care dorește sa fie protejată marca în continuare. Dupa aceasta data, o astfel de modificare nu mai este posibilă și astfel singura soluție de protecție reală pentru titularul mărcii va fi depunerea unei noi cereri de marcă, în conformitate cu noua clasificare.

Care sunt modificările aduse Legii 84/1998 și implicit ce trebuie să știe și să facă titularii de mărci pentru a avea o protectie optimă, vom prezenta în cele ce urmează. Și începem cu cele mai stringente modificări, atât din perspectiva Dead-line ului cât și al riscurilor ce apar în urma nerespectării termenelor impuse.

1. Declaratia referitor clase – aplicabila marcilor inregistrate pe tiltlurile de clase

Pentru o mai clară întelegere a situației venim cu un exemplu. Titularii de mărci știu că înregistrarea unei mărci se realizează prin identificarea CAEN-ului și domeniului de utilizare a mărcii (de exemplu ”comerț prin magazine online si offline” ) și apoi încadrarea acestora în una sau mai multe clase din Clasificarea internațională a mărcilor NISA, alcătuită din 45 clase.

În speța de mai sus, comerțul se încadrează în clasa 35, fiind o subclasă a acesteia alături de multe altele servicii precum distribuție, servicii de secretariat, marketing etc. În clasificarea simplificată – alcătuită din denumirile generice ale claselor și folosită adesea la înregistrare –  apare doar titlul (descrierea) clasei 35 respectiv ”Publicitate, gestiunea afacerilor comerciale, administrație comercială, lucrări de birou”. Așa cum se poate observa nu apare nicăieri cuvântul ”Comerț” sau distribuție, servicii de secretariat, marketing.

Dacă pe legea veche, prin revendicarea întregii clase – titlul clasei – se obținea protecția pe toate elementele componente ale acesteia (inclusiv activitatea de comerț fie el online, offline, en-gros, en-detail), conform Legii 112/2020 dacă se dorește protecție pe activitatea de comerț, acest cuvânt va trebui sa apară menționat, în mod expres, la clasificarea mărcii. Lipsa acestei specificări atrage dupa sine consecințe majore in ceea ce privește forța și acoperirea protecției de marcă (protectia va fi doar pe sensul literar al cuvintelor din titlul clasei

În cazul în care titularul mărcii înregistrate nu depune în termenul legal (30.09.2020) la OSIM Declarația de clasificare detaliată (prin nominalizarea punctuală a elementelor dorite din clasa respectivă), atunci există riscul real să fie înregistrată o marcă identică pe activitatea de ”comert”. Astfel, se va ajunge la situația incredibilă în care vor exista pe piată două mărci identice, ambele acoperind aceeași clasă / servicii însă una dintre ele fiind total lipsită de protecție. Intrucât noua lege retroactivează, aplicându-se întregului fond național de mărci înregistate, este mai mult decât evident faptul că efectele sale pe termen lung vor fi cel puțin surprinzătoare la nivel de jurisprudență.

Declarația de (re)clasificare se transmite la OSIM după consultarea Clasificarii Internationale Nisa Ed. 11/2020 https://osim.ro/wp-content/uploads/MarciIndicatiiGeografice/Clasificarea-Nisa-editia-a-11-a-2020.pdf și selectarea punctuala din clasa a produselor /serviciilor pe care titularul dorește să aibă protectie reală. Reiterăm faptul că această obligație este opozabilă atât mărcilor înregistrate deja, cererilor aflate în curs de înregistrare cât și mărcilor înregistrate pe cale internațională, având tara desemnată Romania. Altfel spus, inclusiv persoanele fizice / juridice străine care au inregistrat o marcă la OSIM (nu direct la Oficiu ci pe cale internationala) ar fi bine să fie informați si să acționeze, în consecință….

Având în vedere timpul extrem de scurt de implementare (cca. două luni), lipsa unei mediatizări corespunzătoare, actualul context economico-social și pandemic și, nu în ultimul rând, faptul că impactul neîncadrării în termenul legal atrage consecințe nefaste (inclusiv în cazul unor procese de concurență neloială sau contrafacere), considerăm că ar fi fost oportun ca Oficiul de Stat pentru Invenții și Marci (OSIM) să iși fi asumat notificarea titularilor de mărci cu privire la aceste reglementări și să nu fi lăsat toată greutatea, din nou, pe umerii titularilor de mărci și a Consilierilor în Proprietate Industrială care au ”agenda de lucru” reconfigurata pentru urmatoarele 2 luni. Tot oportun ar fi ca legiuitorul să reanalizeze cu profesionalism contextul și, ca dovadă de respect măcar față de titularii de mărci care au achitat taxele legale și au obținut un certificat de înregistrare valabil 10 ani, să prelungească termenul de 30 Septembrie 2020, măcar până la finele anului 2020.

2. O altă modificare extrem de importantă este obligativitatea achitării taxei de eliberare certificat în termen maxim de 30 de zile de la comunicarea deciziei, sub sancțiunea pierderii dosarului, respectiv a întregului proces de înregistrare a mărcii.

Și ne referim aici atât la termenul de minim 6 luni cât și la pierderea tuturor taxelor. Dacă pe legea veche, prin neachitarea acestei taxe se ingheța efectiv dosarul, acesta putând fi oricând reluat / finalizat / emis certificatul de marcă, acum lucrurile sunt în defavoarea celui care inregistrează marca, mai ales dacă nu este reprezentat de un Consilier in Proprietate Intelectuală care să ii amintească constant sau să preia contractual această taxa. Ne intrebăm retoric, dacă scopul declarat este acela de sincronizare a legislației naționale cu cea comunitara și mai ales în contextul erei digitale în care trăim, de ce oare nu s-a renuntat la plata taxei de certificat (eventual prin cumularea taxelor) astfel incât interesul titularului de marcă sa fie apărat iar la finalul procedurilor acesta sa primească certificatul de protecție, în format electronic asa cum se intamplă in procedura de inregistrare a mărcii comunitare.

3. Alte modificări aduse Legii mărcilor sunt:

  • – Reducerea termenelor de plată a taxei de examinare (de la 3 luni la 30 de zile)
  • – Reducerea termenului de atribuire a datei de depozit de la 30 zile la 7 zile și obligația de a specifica la depunerea cererii care sunt exact produsele și serviciile dorite pentru protecție în asociere cu marca.
  • – Reducerea termenului pentru completări către OSIM, de la 3 luni la 30 zile
  • – Modificarea procedurii de înregistrare prin introducerea unui termen de 2 luni pentru Observație terti – la publicarea cererii de marcă – și înlocuirea procedurii de Contestație cu procedura de Opozitie – 2 luni de la publicarea deciziei de admitere la înregistare
  • – Termenul pentru examinarea mărcii de către OSIM a ramas tot de 6 luni însă termenul pentru depunerea Punctelor de vedere, Declarațiilor de Disclaimer de catre solicitant s-a redus la 30 de zile
  • – Procedura de opoziție, ulterioară observației și examinării mărcii, s-a modificat atât din punct de vedere al termenelor cât și prin introducerea unei etape de 2 luni dedicate concilierii părtilor ce oferă posibilitatea soluționarii opoziției pe cale amiabilă
  • – Următoarea cale de atac în OSIM este Contestatia (aici păstrându-se termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei)
  • – În contextul în care acțiunile judecătoresti de anulare și decădere a mărcilor sunt acum exclusiv de competența Tribunalului București, începând cu anul 2023 acestea se vor soluționa în cadrul OSIM.
  • – Sincronizarea cu legislatia Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală – EUIPO aduce posibilitatea înregistrării și în România a mărcilor sonore, multimedia, holograme, etc.


Asadar, putem concluziona că asistăm la deschiderea unui nou capitol în ceea ce privește proprietatea intelectuală din Romania, pornind de la înregistrarea /monitorizarea mărcilor și continuând cu redefinirea jurisprudenței în materia apărării mărcilor românești.

Laura David – Senior Trademark Attorney
@Devimark – Agentie de Proprietate Industriala

14 ian.

By: admin

Modificări substanțiale ale termenelor în procedura înregistrării mărcilor

Începutul de an, mai precis data de 10 ianuarie 2019, marchează intrarea în vigoare a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, menită a transpune în dreptul intern a prevederile Directivei (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci.

Noua directivă aduce o serie de modificări, în privința semnelor care pot constitui o marcă, a motivelor de refuz sau de anulare a înregistrării unei mărci, a criteriilor si situațiilor avute în vedere la soluționarea conflictelor de drept, dar și o serie de ajustări la nivelul termenelor prevăzute de Legea nr. 84/1998.  Acestea se referă atât la solicitanții mărcilor în relația cu OSIM, cât și invers.

Ca observație generală, multe dintre termene au fost reduse, cu scopul de a asigura desfășurarea cu celeritate a procedurii de înregistrare a mărcii, în principal, dar și a celorlalte proceduri adiacente. În unele cazuri, au fost stabilite expres termene, pentru a evita interpretări diverse, care ar conduce la o rezoluție tardivă în unele dosare.

Redăm, comparativ, termenele pentru principalele proceduri afectate de modificări:

ProcedurăTermen aplicabil înainte de

10 ianuarie 2019

Termen aplicabil de la

10 ianuarie 2019

Comunicarea dovezii plăţii taxei de înregistrare şi examinare a cererii de către solicitantul cererii3 luni de la depunerea cererii2 luni de la depunerea cererii
Examinarea, de către OSIM, a îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 9 alin. (1)1 lună de la data primirii cererii7 zile lucrătoare de la data primirii cererii
Depunerea completărilor, în cazul lipsurilor îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 9 alin. (1)3 luni de la primirea notificării1 lună de la primirea notificării
Divizarea cererii iniţiale- depunerea documentelor solitate de OSIM și plata taxelor legale3 luni de la data solicitării divizării1 lună de la data solicitării divizării
Depunerea taxei de înregistrare şi examinare a cererii, dacă acesta nu a fost achitată în termen de 2 luni de la depunere, din motive temeinice2 luni de la primirea notificării1 lună de la primirea notificării
Transmiterea răspunsului solicitantului la avizul de refuz provizoriu comunicat de OSIM3 luni de la notificarea de către OSIM, cu posibilitatea prelungirii cu o nouă perioadă de 3 luni la cererea solicitantului și cu plata taxei legale

 

1 lună de la notificarea de către OSIM și poate fi prelungit cu o nouă perioadă de 1 lună, la cererea solicitantului și cu plata unei taxei legale

 

Transmiterea răspunsului în cazul neîntrunirii condițiilor pentru reînnoirea mărcii3 luni de la primirea notificării1 lună de la primirea notificării
Comunicarea deciziei Comisiei de Examinarea OpozițiiTermen neprevăzut în lege 30 zile de la pronunțarea deciziei

Art. 263  (2) Comisia emite o decizie motivată privind soluționarea opoziției, care se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la pronunțare şi care poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare.”

 

Depunerea regulamentului de folosire a mărcii colective, dacă acest document nu a fost anexat cererii inițiale

 

1 lună de la data notificării de către OSIM3 luni de la data notificării de către OSIM

Pe lângă elementele introduse, în sarcina OSIM este instituită o nouă atribuție vizând anunțarea titularului mărcii despre posibilitatea reînnoirii cererii ”(7) OSIM informează titularul mărcii cu privire la expirarea înregistrării, cu cel puțin șase luni înainte de data acestei expirări. Oficiul nu este răspunzător în cazul în care nu reușește să comunice această informație.”

Informarea prevăzută de lege se realizează printr-o notificare transmisă de către OSIM cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea valabilității, către titularul mărcii, prin care i se aduce la cunoștință posibilitatea achitării taxelor de reînnoire a mărcii. Aceasta nu constituie nicio obligație în sarcina titularului, dar în lipsa plății taxelor legale, marca nu va mai beneficia de protecție și reintră în domeniul public. Astfel, este esential ca adresa de corespondență curentă și corectă să fie comunicată la OSIM. În caz contrar, instituția nu este răspunzătoare pentru imposibilitatea de a comunica cele sus menționate în lipsa unei adrese de corespondență valide.

Este cunoscut faptul că mediul de afaceri se confruntă cu numeroase proceduri și cu presiunea termenelor limită. Modificarea termenelor din procedura de obținere a protecției de marcă și implicit riscul nerespectarii acestora pot avea drept consecință respingerea cererii de înregistrare, pierderea costurilor investite și necesitatea inițierii unei noi proceduri de înregistrare. Drept urmare, recomandăm apelarea la consilierul de proprietate intelectuală pentru depunerea și administrarea optimă a dosarului de marcă, începand cu cercetarea documentară prealabilă, gestionarea termenelor aferente, până la obținerea cu succes a certificatului binemeritat.

Jurist Raluca Onciu –  Asistent in Proprietate Industrială @Devimark

10 mart.

By: admin

Despre marcă și brand

Auzim tot mai des noțiunile de brand si branding. Așadar, ce este un “brand”? Pentru unii poate însemna o artă, pentru alții știința, perseverență, credință, cunoaștere, creativitate, inovație sau geniu. În opinia lui Jeff Bezos (fondatorul Amazon), “brand-ul pentru companie este ca și reputația pentru o persoană. Caștigi o reputație bună încercând să duci cu succes la îndeplinire lucruri cu adevărat grele.”

În activitatea unei companii există numeroase valori ce reprezintă proprietatea industriala a acesteia. Printre aceste valori regasim denumirea comercială sau marca, denumirea produselor/serviciilor, forma respectiv aspectul produselor /ambalajelor, etc.

Este important să ne întrebăm cât de importantă este pentru noi denumirea firmei noastre, numele sub care ne desfăsurăm activitatea și în care investim bani, timp și suflet de-a lungul timpului. Contează dacă vom fi notificați să ne schimbăm numele firmei pentru simplul motiv că cineva a fost mai “inspirat” și ne-a furat identitatea, înregistrând-o ca marcă?

Conform prevederilor legale in materie, O.S.I.M. aplică principiul „primul venit, primul servit” ! Multe persoane, in speță manageri și administratori de societăți comerciale, cred că înregistrarea firmei la Registrul Comerțului le oferă unicitate și protecție în activitatea lor comercială. Realitatea este cu totul alta. Simpla înregistrare a firmei la Registrul Comertului nu conferă un drept exclusiv de proprietate asupra denumirii firmei. Mai mult decât atât, există două baze de date diferite (O.S.I.M. si O.N.R.C.) care nu comunică intre ele. Edificatoare este în acest sens și declarația emisă de către Registrul Comertului “Denumirea rezervată nu este constitutivă de drepturi in sensul Legii nr. 84/1998; în caz de conflict între denumirea firmei și o marcă inregistrată drepturile conferite de marcă vor prevala”…

Este important de știut faptul că drepturile de proprietate industrială se dobândesc numai prin înregistrare, după examinarea unei cereri depuse la un Oficiu de proprietate industriala national (O.S.I.M.), comunitar (E.U.I P.O) sau internațional (W.I.P.O.), în conformitate cu legislaţia în domeniu şi cu prevederile convenţiilor şi tratatelor internaţionale la care ţara noastră este parte. Odată obținute, drepturile de proprietate industrială devin drepturi de monopol in sensul că ele acordă titularului un drept exclusiv de a utiliza obiectul protecţiei (marca, desenul, modelul industrial, inventia) și de a interzice utilizarea neautorizata a acestuia de către terţi,.

Dintre avantajele pe care le conferă înregistrarea mărcii enumerăm: obținerea unui drept exclusiv de folosință a denumirii inregistrate pe domeniile de activitate vizate, aprecierea imaginii companiei și creșterea numărului clienților (deoarece clienții percep marca inregistrată ca fiind o garanție a seriozității și calității serviciilor/produselor oferite), protejarea investițiilor și impunerea pe piață de practici comerciale cinstite.

Certificatul de înregistrare echivalează cu un titlu de proprietate ce devine parte componentă din patrimoniul societătii (poate fi cesionată, licențiată, etc) și orice cheltuială legată de această denumire ii crește constant valoarea. In concluzie, titularul certificatului devine proprietarul absolut al mărcii inregistrate și iși poate dezvolta nestingherit afacerea, poate investi in marcă (aceasta devine parte din patrimoniul societatii) și este indreptătit să interzică tertilor utilizarea pe piata a unei mărci identice sau similare (in cazul copierii sau contrafacerii).

Intr-un mediu concurențial din ce în ce mai performant, marca devine însăși imaginea firmei și contribuie nemijlocit la succesul acesteia. Din fericire, tot mai multe firme românești conștientizează importanța acestei protecții de marcă și fac demersurile necesare pentru obținerea certificatului de înregistrare.

Putem spune că numele firmei noastre este, înainte de toate, o carte de vizită. Un nume original poate aduce valoare adaugată și siguranță afacerii, bineințeles cu respectarea condiției fundamentale ca acest nume să se bucure de protectie de marcă.

 

Laura David – Senior Trade Mark Attorney